Am experimentat, saptamana aceasta, cum este cu un sef mai calm, mai putin crizat si cu capul pe umeri si, mai ales, care stie ce face si este stapan pe ceea ce face (din pacate este doar loctiitorul si a durat doar o saptamana). Mediul e mult mai prietenos, esti mult mai putin expus greselilor decat atunci cand "fierbi" intr- o oala sub presiune. A fost o saptamana in care nu am mai mers cu senzatia aceea de greta la serviciu.
   Nu pot sa-i inteleg pe cei care sustin presiunea, impinsa pana la paroxism, asupra angajatilor. Comportamentul lor (indiferent ca sunt directori sau patroni, si aici ma refer mai ales la ccea ce se intampla in corporatiile multinationale) te fac sa simti ca apartii unei turme. Oare ce pazesc psihologii, platiti cu bani multi, care sustin acest comportament. Si totusi...omul este o fiinta cerebrala, cu vointa proprie si discernamant, de ce nu poate fi tratat ca atare? Rezultatele ar fi mult mai bune si, totodata, ar exista si multumirea angajatului independenta de recompensele financiare, probabil cu o conditie: la angajare sa aibe grija sa nu prefere parvenitii, avizii de putere si bani!
   Fiecare ii priveste pe cei de langa el prin prisma lui, daca ei sunt curve sau excroci, asa o sa te eticheteze si pe tine si se vor comporta ca atare.
   Cred ca este timpul ca psihologii lu' peste sa-si intoarca fata spre oamenii adevarati (si nu sunt putini), cu coloana vertebrala care nu au nevoie de un vechil, sau mai rau: de un ciurdar, ca sa-si faca treaba cu seriozitate!